Traducere de Octavian Cocoş
Împrospătează vara cu legănări uşoare
un palmier ce câmpul tăcut îl decorează;
şi în a lui visare însingurat oftează
în râu vărsându-şi jalea sub soarele ce moare.
Aprins de raza care tot golu-l înroşeşte,
simţind suflarea nopţii, în vârf puterea-i piere;
şi franjurii cu milă şoptesc şi cu durere,
atunci când vin cocorii pe-un cer care jeleşte.
Pierdut în ceaţa deasă, de briza călătoare
e răcorit cu multe săruturi delicate;
şi când din frunze cerul îndepărtat dispare,
se-abandonează nopţii tăcute ce sporeşte,
şi-n diafana limfă cu curgeri argintate
de stele se încarcă şi mândru străluceşte.
vezi mai multe poezii de: José Eustacio Rivera
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.